Totul începe ca și în Cartea Junglei. Un copil a fost dus în ciberspațiu, în jungla Internet. Și acolo a rămas. Cunoașteți povestea? Aveți așa un copil acasă?
Acolo noul Mowgli, în noua și fascinanta lume virtuală, după multe aventuri, desfătări și jocuri fără limite, află printr-un discurs gen TED (ca și cel de mai jos) că YouTube e periculos, poate să producă un adevărat coșmar și dependență, etc.
O viziune aproape apocaliptică, pesimistă. Dar și aceste abordări aproape schopenhaueriene, dar și de alte abordări ce au legătură cu shopping-ul copiilor, își au rostul lor în complexitatea lumii, de junglă, în care trăim. Oameni suntem.
Mă și gândesc la micuțul Mowgli din povestea Cartea Junglei care urma să fie devorat de tigrul Shere Khan. Dar în cele din urmă a câștigat, după o luptă crâncenă, Mowgli.
Oare ce se va întâmpla cu copiii din Jungla Internet?
E clar că avem nevoie, cum menționam și în articolul precedent, de supereroi, de copii cu superputeri.
Vorba e că dacă Mowgli a putut să se descurece cu tigrul din junglă atunci se va descurca fiecare copil și în jungla Internet.
Numai să-i dăm poveștile care să-l edifice (v. art. ”TED te încurajează să spui o poveste”), să-l lăsăm să experimenteze, să greșească.
Să-l lăsăm pe noul supererou să prindă superputeri, să fie cu prietenii lui din spațiul virtual precum Mowgli în junglă cu Baloo, cu Bagheera.
Va veni un timp, natural, firesc, doar să avem răbdare, când copilul rătăcitor se va întoarce în lumea reală precum Mowgli se întoarce din junglă în rândul oamenilor.
